La inceput a fost cadrul de referinta

La inceput a fost cadrul de referinta

Coaching pentru coachi

„La inceput a fost cadrul de referinta”

de Dan Mocanu

Desi nu face parte din cele 11 competente cheie ICF, abilitatea de a distinge cadrul de referinta propriu si al clientului este elementul cheie in succesul sau esecul in coaching. Toate competentele de coaching presupun ca un dat abilitatea de a distinge si lucra cu « cadrul de referinta » sau perspectiva sau felul prin care clientul sau/si coach-ul se percep pe sine si/sau lumea.

Actiunile noastre bune sau rele, starile de spirit de claritate sau confuzie, si starile fizice de relaxare sau de tensiune, inclusiv emotiile de bucurie sau de frustrare sunt expresia « cadrului de referinta » a « referentialului ». Felul in care clientii percep demersul de coaching si felul in care ne exersam rolul de coach sunt expresia referentialului propriu.

Desi decisiv in formarea si succesul in coaching, „Cadrul de Referinta” este presupus evident si nu este abordat direct.

Coach-ul poate avea referentialul « trebuie »… « sa trec in ordine prin toate competentele, sa aplic competenta X, clientul sa capete o perspectiva noua, etc », « merge bine sesiunea ? », « este multumit ? », « cum merg mai departe ? », « care sunt intrebarile percutante ? » etc…

Clientul poate avea preocuparile in fundal: « oare este coach-ul potrivit ? », « imi rezolv problema ? », « ce trebuie sa fac ? », « care este solutia ? », « incotro ? », « ori / ori », “si eu ce fac?”, « oare o sa ajungem la o solutie ? », « sunt confuz »

Toate aceste preocupari din fundal ne distinse si ne adresate in mod direct, modeleaza direct spatiul de coaching atat pentru client cat si pentru coach, si ceea ce este posibil in sesiunea de coaching este limitat sau extins de referential.

Maiestria in distinctia « Cadrul de Referinta » sau « Referentialul » te va duce la nivelul urmator in coaching si la rezultate wow intr-un timp surpinzator de scurt.

Reflectand la desfasurarea tipica a sesiunilor de supervizare, cand pe parcursul a 8 minute imi exersez rolul de coach, imi aleg una sau mai multe din cele 11 competente, urmate de self-reflection, feedforward de la client, apoi de la observatori si in final de la coach-ul maestru, de la mentor. Intr-un un astfel de maraton de supervizare imi descopar tiparele limitative si acele abilitati naturale sau aplicatii constiente ale competentelor cheie care duc la realizarea cu succes a sesiunilor de coaching.

Cu toate acestea, ma intreb de fiecare data :

  1.    « Cand imi propun sa pun accentul pe o competenta anume, de unde stiu ca in sesiunea de coaching clientul va fi servit de acea competenta ? » « Nu colorez oare sesiunea de coaching cu o atentie premergatoare pe ceva ? »
  2.    « Cum se face ca maestrul coach intotdeauna vine cu o perspectiva originala, putin accesibila participantilor ? » « Cum pot si eu sa am acces la astfel de perspective ? »

Mai multa practica si exercitiu nu duc neaparat la maiestrie. Este ca exersarea la  pian, daca exersezi prost (adica ai un referential nepotrivit) rezultatul este inradacinarea deprinderilor proaste…Important este « Cum exersez ? »  « Pe ce ma concentrez ? », « In ce referential sunt / este clientul ? »

Mai multe aici…

 

Join the newsletter

Subscribe to get our latest content by email.

We won't send you spam. Unsubscribe at any time. Powered by ConvertKit