Arta Inceputului Bun (partea 1)

Arta Inceputului Bun (partea 1)

Arta începutului bun

Partea întâi, în care iei contact abrupt cu realitatea

de Roxana Gramada

Am învățat de la Dan că o marcă e o promisiune. O promisiune că un produs va face exact același lucru de fiecare dată. Că biscuiții mei preferați vor avea același gust și că Swiftkey, aplicația mea de productivitate (recomandată de Dan, de altfel, mereu în căutare de jucării digitale) va înțelege din ce în ce mai bine ce limba vorbesc în acel moment. Promisiunile merg dincolo de mărci, aș vrea să adaug. Lumea se învârte din gravitație și promisiunile pe care ni le facem unii altora. Iar antreprenorii sunt olimpici în navigarea cu și printre ele.

În ultimul an, Dan a întâlnit și lucrat cu peste 500 de antreprenori, 500 de români care au o idee pentru o afacere pe care au început-o de ieri sau de ani buni. Ca Oscar Wilde, pot rezistă oricui, dar nu tentației (de a concluziona). Ce concluzii poți trage despre antreprenorii români după un astfel de an? Și mai ales, dincolo de concluzii, ce e de făcut?

În antreprenoriat, știu din propria-mi poveste, Graalul este să ai un start-up sau un produs nou de succes. Oricine caută o tranziție spre antreprenoriat, însă, intră într-o piață foarte aglomerată. Și de multe ori, singurul asset al noilor intrați este experiența într-un anumit domeniu. Pentru ei și toți ca ei devine esențial să înțeleagă în ce s-au “băgat”.

Cum își gândește fiecare produsul este de fapt, cheia viitorului companiei. Ipotezele nespuse, gândurile pe care fie nici nu le observăm, fie le credem împărtășite cu echipa sunt cele care ne conduc în fiecare decizie. Să le distingi din fundal, ca un pește care vede în sfârșit apa, devine un salt galactic.

Dan a învățat foarte bine cum să nu începi din eșecul unei idei „strălucitoare”. Din cercetarea de piață se anunță un succes covârșitor. Tot cercetarea de piață a și închis în cele din urmă conceptul: TimePal, un serviciu de concierge de pionierat pentru angajații corporațiilor, creat să le aducă „mai mult timp liber în timpul liber” (slogan preluat de la TimePal de jucători mari din retail…) cu ajutorul unei platforme online și al conciergilor (asistenților).

„Dacă aș avea oameni mai buni, dac-aș avea capital…”

Dacă ar fi să vadă apa, prima observație a antreprenorului ar fi că toată atenția lui merge spre piață și operațional, fără o undă de dubiu despre produs. Toți antreprenorii presupun că produsul lor este the one. Nevoia lor pare să fie de oameni mai capabili, de resurse superioare. Explicabilă, într-o lume în care credința feroce în ideea, compania sau destinul tău sunt sursă zilnică de energie pentru n obstacole luate câte k, teza este însă și sursa unor covârșitoare statistici de eșec: 9 din 10. În perspectiva, astfel de numere transformă antreprenorii în romantici incurabili.

Când atenția este îndreptată spre piață, centrul gravitațional este prețul. Și evident, grijile pentru costuri. Ce fac dacă mâine concurența scade prețul? Marginea din care trăiesc sau finanțez afacerea se erodează până la limita unei afaceri de mărfuri generice. Aici ar fi locul unde fiecare își completează povestea propriilor insomnii, în patru arome antreprenoriale diferite: aspirant, start-up, scale-up și matur.

Aspirantul pornește afacerea care îi place, își finanțează de cele mai multe ori un hobby sau face acea activitate, singură în care se poate imagina. Pentru cine se avântă, urmează lecții despre piață și concurență, o poveste a eroului a la Joseph Campbell, cu capcane, ajutoare nesperate și încleștări pe tastatură. Finalul fericit nu e însă garantat.

Start-up-ul are deja resurse puse pe o direcție. Dacă direcția e greșită, însă, afacerea va ajunge la zid. Desigur, după valuri de adrenalină. Aici șansa e să îți repoziționezi produsul, să vezi încotro. Fără un început bun, pericolul este să trebuiască să închizi. Întrebarea e când, nu dacă.

Pentru afacerile de tip scale-up, care deja și-au luat avant, provocarea este să păstreze perspectiva. De multe ori un astfel de antreprenor se uită în operațional și nu vede curenții noi destabilizatori, noii intrați pe piață. Pe oricare dintre ei un pionier cu un început bun îl poate scoate din business. Faci cutii, lipești etichete și răspunzi la telefoane, entuziast că vin banii. Și apoi te gâtuie propria expansiune.

Antreprenorul matur a devenit cât de mare poate să devină, a dat sens pieței acum niște ani. Toată lumea face acum ce face el, iar existența înseamnă o lupta pentru fiecare ban. Marginile sunt deja foarte mici, dar nu-ți vine să lași afacerea. Vrei o injecție nouă de viață. Un produs nou, pionier.

Pentru toți patru soluția este, că întotdeauna, la capătul unor întrebări. Prima ar suna cam așa: chiar am un produs pentru piața asta? Urmează apoi altele în suită, cu atât mai dificile cu cât sunt enunțate mai simplu. Explorarea lor este, însă, teritoriul lui Dan. Pentru că Dan structurează minți de antreprenor.

Îl cunosc din 2002, de când era coach și scump la vedere. Aducea cu el un aer zen care îmi ajungea câteva zile după ce ne vedeam. Între timp lucrăm împreună și asta e unul din cadourile vieții. Oamenii potriviți cu care să faci pași mari și mici la vremea lor sunt, de fapt, comoara pe care o căutăm cu toții.

Roxana Grămadă este copywriter căutător de sens și punător în cuvinte. A fondat Cuvinte Potrivite, unde scrie pentru pentru oameni cu idei și proiecte. Uneori scrie și pentru copii. Când nu potrivește sensuri din cuvinte, practică suplețea în mișcare. Este instructor de aikido 3 dan Aikido Aikikai.